Camarazi,
Traiectoriile diferite ale carierelor noastre militare se reîntâlnesc,
după decenii de muncă și schimb permanent de generații, într-o puzderie de
”bisericuțe” (una devenită ”catedrala mântuirii militarilor”). Multe, exagerat
de multe. Fărămițate. Unele pentru fiecare armă și specilitate, pentru fiecare
garnizoană, pentru fiecare categorie de militari. Altele (cele ”naționale”)
atot-cuprinzătoare și atot-reprezentative, într-o permanenta cursă
concurențiala pentru obținerea și menținerea supremației. Dar toate, cu nobilul
obiectiv statutar (declarat!) de apărare a intereselor militarilor, de regulă,
în rezervă și în retragere.
Astăzi suntem în fața unei crize identitare aprige. Naționalismul și
patriotismul au fost aruncate în derizoriu. Cariera militară e batjocorită
continuu. Misiunea Armatei române de apărare a Țării a fost compromisă. Pentru
că, în fapt, războiul pentru independența României a fost pierdut, iar Armata nu a reacționat. Mai
mult, atitudinea puzderiei de asociații, organizații, federații etc. se rezumă,
în continuare, la adrese scrise, memorii, colocvii și simpozioane, prin care se
proslăvesc reprezentanții puterii, care într-o scârbă congenitală mai avansează
un colonel la gradul de general sau mai aruncă cu dispreț libidinos o stea pe
umerii deja gârboviți (deja de constelații) ai altui general. Și nu ar fi nimic
rău dacă aceștia ar fi dintre cei care au demnitatea și onoarea gradului
respectiv, care prin activitatea lor au contribuit la dezvoltarea organismului
militar, la perpetuarea tradițiilor frumoase, iar în urmă au lăsat o dâră
pozitivă. Dar nu se întâmplă așa, de regulă. Conducătorii acestor formațiuni trebuie
să-și continue apucăturile și metehnele prin care și-au clădit cariera, de
parcă sunt veșnici si de neînlăturat. Membri simpli, normali și de bună
credință (mulți la număr) se lasă antrenați în acest joc murdar, probabil, din
nevoia socializării sau uneori pentru o țuică si o ciorbă ”servite” alături de
foștii camarazi. Iar pentru ca ”la masă nu se vorbește”, aceștia validează,
prin pasivitate, decizii care nu au nimic comun cu cei ce au nevoie să fie
reprezentați…adică cei discriminați, purtați inutil pe drumuri, privați de
drepturi meritate și câștigate.
Sindicatul militarilor, din când în când, mai ”pune” de un protest,
transformat uneori într-un spectacol nedemn pentru militari și de la care mulți
preferă să lipseasca. Ceva e putred și în SCMD și nu se mai poate.
Martirii se întorc în morminte. Veteranii își așteapta ”ajutorarele
sociale”. Iar noi, ne lamentăm continu pe platforme social-media și trimitem
mesaje disperate politicienilor trădători și parșivi, așteptând ”să cadă pară
măleață…”
Acesta e tabloul pe care îl văd eu, iar în lipsa unității conceptuale
și de acțiune, militarii activi, în rezervă si retragere nu mai sunt
reprezentați de nimeni. Un tablou al orgoliilor nemăsurate și interminabile, de
multe ori ale unor mediocri frustrați, dar împăunați cu galoane nemeritate,
care după ce au jefuit unitățile subordonate (unii chiar au distrus cariere),
în loc să se ascunda în vilele lor somptuoase și să dispară din prim plan, se
înfig în fruntea asociațiilor și federațiilor pentru ”a mai ciupi ceva”. Unii
au ”microbul” șefiei și sunt în stare să facă asociații diferite în Ghencea 1,
2 și 3. Iar noi îi tolerăm?! Panâ cand?
Îi indem, cu respect și considerație, pe membri acestor organizații să
ridice capul și cu demnitate militară să stopeze obediența și fațărnicia,
duplicitatea și impostura. Pentru că nu ne mai permitem să mimăm reprezentarea.
Camarazi,
Cereți imperativ unificarea
mișcării rezerviștilor pentru reprezentarea noastră corectă și eficientă în
fața autorităților. Este nevoie mai mult ca oricând de o voce unitară, de o
atitudine fermă, de implicarea tuturor pentru apărarea onoarei și demnității
noastre, a breslei militare în ansamblul ei. Acceptați dialogul, dovediți
deschidere și adoătați o atitudine constructivă. Altfel, vom muri pe limba (a
se citi ”mâna”) noastră!
Col.(r) Edmond MILEA
sindicate???
RăspundețiȘtergere