Mesaj către militarii în activitate

Dragii nostri colegi militari mai tineri,

Vă vorbesc în numele și la cererea unor militari in rezerva si in retragere, parte dintre cei care v-au fost poate șefi, instructori, ba unii chiar mentori. Vă vorbesc și în numele profesorilor militari, care cu rabdare si abilitate v-au ajutat să vă împliniți cariera, să evoluați și să ajungeti în funcțiile pe care le-am ocupat, în urmă cu ceva vreme noi, pensionarii de astăzi, funcții și atribuții pe care, cei mai mulți dintre noi, le-am îndeplinit cu onoare și demnitate, cu responsabilitate și profesionalism. Vă vorbesc și în numele meu, care m-am străduit să fiu corect, să las în urmă lucruri trainice, cu care să mă mândresc. Pentru cei dintre noi care nu s-au ridicat la nivelul dorit și au comis greșeli față de colegii și subordonații mai tineri, îmi cer respectuos scuze.

Mă adresez, în special celor care i-au uitat sau îi ignoră cu bună știință pe cei mai vărstnici, mulți deveniți pensionari și vă mărturisesc că nu poate fi ceva mai mizerabil decăt să-ți desconsideri înaintașii. Trec peste lehamitea pe care o simțim când pășim pe poarta unui centru militar pentru rezolvarea unei probleme, peste indiferența cu care suntem pasați de la o structură la alta, peste privirile de pe holurile spitalelor și policlinicilor, peste aroganța cu care este ”pleznită” peste față o întreagă promoție de liceu militar (n.b. 1976 Breaza) de un comandant vremelnic și vă confirm că am receptat mesajul unei părți a generației voastre mai tinere, cum că: ”ne-am trăit traiul, ne-am mâncat mălaiul”, dar vă asigur că faceți o mare greșeală.

Mă adresez, de asemenea, celor care ar trebui să ne reprezinte interesele, în special din categoria denumită de unii ”juriști și finanțiști” și care ne-au adus în război cu instituția pe care am servit-o decenii întregi și de care ne-am simțit legați. Acești colegi mai tineri, poate prea obedienți și cam fără minte și bun simț, ne-au purtat pe holurile tribunalelor și prin sălile de judecată, ca pe infractori, iar pe unii i-au trimis mai repede în locuri cu ”liniște și verdeață”. Aceștia continuă să zăpăcească zeci de mii de oameni, pensionari militari e drept, să ne agite bătrânețile, să ne șubrezească prematur sănătatea, să ne pună pe drumuri cu contestații, memorii, cereri ș.a. Acestora le spun că ar trebui să le fie rușine și că își vor da seama cât rău au făcut abia când bumerangul măsurilor lor de-a dreptul tembele (scuze, dar nu găsesc alt termen mai blând) îi vor lovi direct si în plin. Pentru că nu sunt nemuritori și veșnici, iar peste o vreme vor deveni (ce să vezI?) pensionari. Oare cât de obedient și/sau inconștient poți să fi și să-ți tai singur craca de sub picioare.

Îi salut respectuos pe cei ce nu fac obiectul paragrafelor 2 și 3 și care nu au rupt legăturile dintre generații, care își mai sună foștii colegi ori șefi cu prilejul unor aniversări, ba chiar fără motiv. Vouă, vă multumesc colegi mai tineri și vă doresc să ajungeți la vârsta noastră fără trece prin umilințele cunoscute de noi. Apropos! Vă așteptăm alături de noi să ne mâncăm ”mălaiul”…împreună…ăla pe care ni-l servesc cei îndrituiți astazi cu prerogativele conducerii…

Până atunci numai bine și să serviți cu onoare Armata Română!

Col.(r) Edmond MILEA